Blog
De la a aștepta oportunități, la a le crea
În 2019 eram încă manager de vânzări.
Aveam responsabilități, rezultate, o echipă cu oameni minunați alături de mine. Din exterior, totul era „în regulă”.
Până într-o zi când, într-o conversație aparent banală cu una dintre colegele mele, m-am trezit spunând cu voce tare:
– „Eu, de fapt, vreau să fiu trainer și coach.”
Nu era prima dată când spuneam asta.
Îmi declarasem visul încă din 2010
Îmi declarasem visul încă din 2010. În gândul meu, pentru mine… timid, temător și, în același timp, cu multă speranță.
Îmi amintesc cu emoție sala de curs, cu pereții albi, ce contrastau atât de bine cu mesele negre la care eram așezați și luam notițe. Iar trainerul din fața noastră… ne provoca, ne susținea, ne inspira și ne ghida cu multă pasiune. Îi aud și acum vocea caldă și blândă în timp ce ne-a invitat afară să abordăm persoane pentru acel exercițiu de vânzare. Acela a fost primul moment în care, așa cum spuneam mai devreme, mi-am declarat visul în sufletul meu:
– „Vreau să fiu trainer. Să ghidez și eu oamenii.”
Apoi, din când în când, declaram asta cu încredere și față de alte persoane. Ca pe ceva frumos, îndepărtat. Gândeam că „la un moment dat” vine și vremea visului meu. Mă vedeam acolo… în timp ce așteptam să „apară contextul potrivit”.
De la a aștepta oportunități, la a le crea
Adevărul e că, timp de 10 ani, am așteptat oportunitatea să vină spre mine. Să o creeze cei din jur, pentru mine.
Să mă vadă cineva. Să mi se ofere cadrul de a-mi trăi visul. Acel cadru sigur și plin de încredere.
Astfel, la începutul anului 2020, după ce am fost la un interviu pentru a fi trainer, mi s-a spus:
– „Nu e pentru tine. Dacă o să te plictisești să fii trainer?! Îți e mai bine acum și financiar ești mai liniștită.”
Am simțit refuzul cum doare în tot corpul fizic și în suflet, ca pe un mare eșec. Abia după ce m-am mai liniștit emoțional, am înțeles ceva dureros și eliberator în același timp:
nu lipsa oportunităților mă ținea pe loc, ci lipsa asumării.
În momentul acela, fără declarații mari, am luat o decizie clară:
Nu mai aștept oportunități. Mi le creez.
Formula Reușitei în 4 pași
Și am început să trăiesc conștient, nu ca teorie, ci ca practică, ceea ce mai târziu aveam să aflu că este Formula Reușitei:
- M-am hotărât ce vreau cu adevărat, nu doar ce sună bine pentru alții sau pentru supraviețuire. Ci pentru mine. Pentru sufletul meu. Pentru fericirea din fiecare acțiune.
- Am trecut la fapte, chiar dacă nu aveam toate răspunsurile și nici garanții. Așa am ajuns să mă certific coach, trainer, consilier dezvoltare personală. Am început să țin ateliere și webinarii de grup, online, în plină pandemie covid. Și am pus bazele comunității „Be Happy! Be YOU!”
- Am observat atent ce funcționează și ce nu. Am greșit, am eșuat, am plâns, am învățat… m-am bucurat de primii clienți în programe de grup, de primii oameni ghidați prin coaching 1 la 1.
- De fiecare dată când ceva nu era aliniat cu mine, cu visul meu sau când rezultatele nu se vedeau în planul fizic, am schimbat abordarea, nu visul … și am continuat.
N-am avut nevoie de oportunități care să vină din exterior sau să le creeze alții pentru mine. Am avut nevoie de curajul de a mi le crea.
Abia atunci a început să apară și acel „cum” pe care îl așteptasem atâția ani.
Nu înainte. Ci după ce m-am implicat cu adevărat. Prin alegeri și acțiuni concrete. Nu doar prin vorbe.
Nu m-am mai trădat pe drum
Cea mai importantă conștientizare am avut-o chiar zilele astea: reușita nu e că sunt trainer și coach.
Reușita e că nu m-am mai trădat pe drum.
- Iar azi… ți-am povestit asta pentru a te provoca să te gândești:
În ce arie a vieții tale ai nevoie să trăiești conștient Formula Reușitei?
1. Hotărăşte-te ce vrei;
2. Treci la fapte;
3. Observă ce merge şi ce nu;
4. Schimbă abordarea până obţii ceea ce vrei.
